Scriu pentru...

Ea a spus:,,scriu pentru ca,gandurile m-ar face sa inebunesc si halatul alb nu-mi este inca bun"-o iubesc...pe ea.

Obisnuiesc sa scriu pentru a-mi modela sufletul.Scriu pentru mine,pentru cei din jurul meu,pentru tot ceea ce ma iubeste si iubesc.Scriu pentru a afla de unde coboara ceata pe cerul care pare a deveni albastru.Scriu pentru a-mi salva vara in respiratie,invatand sa dau afara doar iarna,scotand din mine doar un fum de poezie din partea dreapta a sufletului meu.Scriu pentru a-mi indoi inima catre ochii verzi,pentru a le putea scrie si ea cu cioburi mici proza in care ma inec cateodata.
Imi curg ganduri prin vene,ganduri care formeaza o iubire,ce nu respira ci bate ca un ceas fara timp si anotimp.Scriu pentru a transforma lumea in asteptare.Sunt dispusa sa astept atat,cate cuvinte am scris si voi mai scrie.Scriu pentru a nu ma lovi trenul anilor,cu viteaza,care o sa-mi ricoseze in corp.Scriu pentru a cauta,printre virgule fericirea unui minut ascuns intr-o molecula si a gasi in loc de ea,marea care am inchis-o in ochi. Scriu pentru a gasi in ore si zile minutele care inca ma dor,urmele lasate de furia strigatelor unui om.
Scriu pentru ca,stiu ca ma iubesti asa cum sunt,fara idei, cateodata fara inspiratie,zambet sau lacrimi.Ma iubesti doar cu sufletul meu si scrisul care intr-o joi va dansa in palma amintirilor,oamenilor.Vieti prin care am trecut si am lasat o urma,de nisip.

De asta scriu.