Ganduri de o ea.

Atatea calitati in atatea defecte.Vedem oameni,oameni atat de diferiti.Oameni carora li se citeste sufletul pe fata sau oameni carora in loc de suflet li se citeste golul.Oameni tristi,oameni care zambesc.Oameni...care ratacesc in umbra tristetii lor,inceputuri aprinse din simple vise.Vise care niciodata nu sunt egale cu realul.Foc care mohneste,veri terminate.Incerc sa gasesc zambetul in tot ce ma inconjoara.Vreau sa cred ca fiecare particula de aer zambeste si formeaza o fericire.O fericire ce cateodata se pierde din pacate in negura din noi.Si negura din noi se formeaza cand omul ,,doare"si doare cand sufletul aproape moare. Traim in viata durerea zecilor de cuie batute in peretii corpului.Pe zi ce trece,cu fiecare pas facut traim mai mult.Si unde ne ratacim noi?Cand gasim drumul din noi??Am intalnit zeci de oameni.Majoritatea au plecat,putini au ramas,dar au ramas.Intrand un om in viata mea mi-a deschis o usa,o usa din atatea zeci de usi.O usa ce o sa se inchida fara sa-i cer,fara sa vreau.Asa e mereu.Ar mai fi o posibilitate sa o inchid eu cu o simpla lovituraMereu am fost o incapatanata convinsa a vietii.Cu toatea astea ea a cedat si mi-a dat ,,tot-ul" din multe nimicuri.Dezamagesc asa cum o fac toti.Ma fac,ca uit.Ce as putea sa mai cer acum din ce viata mi-a dat?Am tot ce altii nici macar nu au visat.Ceva ce altora li se pare iesit din comun. Vad pe strada zeci de ochi care se uita in gol,atatea copii care se urca in autobuz si spera sa mearga spre nicaieri.E exact ca trenul.Mereu are o destinatie.Atatea ganduri inecate in vise ce niciodata nu se vor implinii pentru ei.Se citeste in ochii lor goi.Nu mi se pare corect asa.Nu exista doar un singur mod de a trai viata.Fiecare din noi avem atatea amintiri de care ne izbim la un moment dat.Amintiri ce nu se pierd in negura din noi.Iubim prea mult cu adevarat,speram la ceva ce e imposibil si de visat.Alergam dupa vise ce ne stau sub nas,ne luptam pentru ele.Uitam de lucrurile care sunt cu adevarat grele.Imi place sa scriu.Simt ca as putea sa realizez ceva din asta.Simt ca m-am nascut pentru sufletul din scrisul meu.Am scris de la 9 ani.Acum ceva timp mi-am gasit un caiet cu poezii de atunci.Banal dar un inceput.Scriam despre ce imi placea,despre ce ma inconjura,despre bunici,prieteni,parinti.Am ajuns acum sa scriu despre inima mea,despre interiorul meu,pe care sincer nu credeam ca voi incepe sa-l deschid asa.In fiecare poveste este un el.Asa e si povestea mea.Am scris despre el.Acum am inchis totul intr-o casuta a timpului meu.Imi zicea un prieten sa nu-mi fac griji ca,o sa fie doar o amintire dizolvata in trecut.Cateodata sunt atat de naiva sa cred ca niciodata oamenii nu pleaca.Zicea ca oamenii nu-l pierd pe el ci el ii pierde pe ei.Eu l-am pierdut.Ce e cu si cerul asta,care nu fuge!Ce e cu ziua care trece asa repede...Sau noaptea care e asa linistita,atat de linistita.Alerg prin propiile mele vene. Si sunt tot eu cu aceiasi masca,care mi-o repun de fiecare data cand plang si merge jos odata cu lacrimile mele.Aleg cateodata ceva ce nu imi face bine si la sfarsit imi dau seama cat am gresit.Timpul trece.