Oda marii.

Am vazut cum cade toamna din ce in ce mai mult peste noi,sunt atat de trecatoare incat ma confund cu anii,sunt ceea ce vara isi doreste de la soare si port in mine un verde infinit.Fericirea aceea deplina pe care o gasesc doar in tine.Desi te astept in fiecare an eu sunt prima care ajunge.Sunt prima care te atinge si prima care te baga in suflet cu tot cu sarea ta care,atunci cand se topeste ii da cute sufletului meu.Si tot asa,an dupa an...
Esti singura pe care nu as putea sa o urasc vreodata.Cu furia ta imi dai avant si ma intetesti sa ma vindec de ceea ce,cu muntii mei nu pot.M-am visat de atatea ori la tine pe tarmul tau plin de nisip care imi arde degetele de la picioare cand vin.Ma vezi mereu cu aceiasi vodka in mana,acelasi tipat de bucurie,sunt tot eu cu sufletul meu.Am poate culoarea parului schimbata uneori, insa in ochii mei mereu te vezi.Te-am inchis pe veci.Cui m-as mai plange eu dupa un an greu printre paduri,cui mi-as arunca sufletul sau cui i-as spune cat am iubit,cat m-ai intregit?
Daca nu ai fi tu ce s-ar alege de sufletul meu?Cat albastru vine pe tarmul tau?Cate fulgere te lovesc in fiecare zi de vara?Cum sa nu te iubesc asa?Imi dai o vara prelungita in fiecare an.Visez sa ma trezesc cu tine in fata in fiecare dimineata.Sa-ti simt mirosul din casuta de lemn,cu o cana de cafea in mana,sa vad cum te lovesti de stanci ca o nebuna.Iar eu,eu sa-ti privesc umiditatea fara sa ma satur,imi dai o liniste care-mi patrunde in vene.Sunt in noiembrie.[Tu ai fost vreodata,la mare?]